Istoria Cetății Poenari


Vlad Țepeș - restauratorul Cetății Poenari

Personalitate istorică a evului mediu românesc, Vlad Țepeș a ajuns să fie cunoscut datorită legendelor care îi înconjoară numele. Faptele domnitorului român sunt cunoscute din izvoarele narative, care, chiar dacă l-au zugrăvit negativ, nu au putut să îi ascundă marile calități și realizări din timpul domniei.


Una dintre legendele despre Cetatea Poenari, transmisă din tată în fiu,  spune că boierii din Târgovişte, speriaţi de asprimea domnitorului Vlad Ţepeş care trăgea în ţeapă tâlharii, leneşii şi trădătorii, s-au adunat în taină şi au pus la cale pieirea domnitorului, uneltind să-l prindă viu în cursă şi să-l predea sultanului. Ţepeş însă, aflând de planul acestora, întoarse cursa împotriva lor. Astfel, în ziua de Paşte, se pomenesc boierii cu oamenii lui Țepeș  la biserică. Aceștia îi capturează pe toţi, pentru ca mai apoi să îi ducă, pe jos, până la Curtea de Argeş şi de aici până mai sus, la o strâmtoare îngustă, numită de popor Cheile Argeşului. Acolo îi aștepta Vodă care, ridicând buzduganul spre înălţimile ameţitoare ale Cheilor, porunci: “Boieri şi coconi, jupânese şi jupâniţe, voi care mi-aţi urzit moartea în iatacurile voastre priviţi cuibul acela de vulturi, colo sus, să răsară până-n duminica Tomii cel necredincios o cetate de zid, să stea soarele pe fruntea ei.”


S-au aşternut boierii pe lucru, fără oprire, zi şi noapte, că ştiau ei că Vodă nu glumeşte, şi, decât în vârful unei ţepe, tot mai bine viu. Mulţi au alunecat pe povârnişuri şi s-au scufundat în adâncuri de prăpăstii, pradă vulturilor şi fiarelor. Dar, cu chiu, cu vai, cetatea cea nouă apăru în dimineaţa duminicii lui Toma, mândră şi strălucitoare. Pe cei rămaşi i-a iertat, socotind că s-au pocăit de rele şi s-au cuminţit.


O altă legendă, “Legenda satului Arefu”, spune că șapte frați cu nume de Dobrin l-ar fi ajutat pe Țepeș să fugă, potcovindu-I caii invers, iar pentru ajutorul primit domnul le-ar fi dăruit șapte munți din Făgăraș.


O altă legendă vorbește de un rob turc, numit Carașol, care l-a salvat pe Țepeș tot cu ajutorul cailor potcoviți invers.


Alte legende relatează cum nevasta unui țăran a fost pedepsită de către Țepeș deoarece și-a lăsat bărbatul să umble murdar. Românii mai povestesc cu mândrie cum, într-o noapte, neînfricatul voievod s-a strecurat în tabăra turcilor, îndreptându-i în altă direcție, iar în altă noapte a intrat și l-a omorât pe marele vizir.


Vlad Țepeș ținea ca toți locuitorii țării să muncească și să fie utili comunității. Îi privea pe bolnavi, vagabonzi și cerșetori ca pe niște hoți. Ca urmare, într-o zi aceștia au fost invitați la curtea domnească din Târgoviște, la un ospăț. După ce au mâncat și au băut, domnitorul i-ar fi întrebat dacă ar vrea să nu mai fie niciodată săraci. După ce a primit un răspuns afirmativ, a ordonat ca hala să fie închisă și incendiată. Nimeni nu ar fi supraviețuit.


Conform altei legende, Țepeș ar fi înscenat un furt (o pungă cu 50 de galbeni), pentru a vedea dacă boierii lui sunt cinstiți. Unul dintre aceștia, în fața domnitorului, a pretins că i se furaseră 100 de galbeni. Pentru minciuna sa, a fost tras în țeapă.


Numele de Dracula, asociat domnitorului, se datorează "Ordinului dragonului" pe care l-a primit tatăl acestuia.


Cetatea Poenari a contribuit la victoria finală a românilor din anul 1462: menținerea Dunării ca linie de separare între otomani și lumea creștină, iar Țara Românească prin fortificațiile ei, prin oștenii cu Vlad Țepeș în frunte, s-a aflat în fruntea luptei antiotomane, revenindu-i marele merit de a fi întârziat cu cel puțin șapte decenii înaintarea otomanilor spre centrul Europei.